Incontinența urinară nu trebuie privită ca o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Într-un interviu pentru NewsEdge, dr. Alexandru Mihalache, medic primar urologie, explică formele de incontinență, cauzele lor la femei și la bărbați, investigațiile necesare și opțiunile de tratament.
Formele de incontinență urinară
- De efort — pierderi de urină la tuse, strănut, râs sau efort fizic.
- Prin imperiozitate — nevoie bruscă, greu de controlat, de a urina, de obicei pe fondul unei vezici hiperactive.
- Mixtă — combină cele două mecanisme, unul fiind predominant.
- Prin prea plin — mai ales la bărbații cu retenție cronică de urină din cauza adenomului de prostată; vezica nu se golește complet.
De ce apare la femei și la bărbați
La femei, factorii favorizanți includ obezitatea, constipația cronică, sarcinile și nașterile multiple, menopauza și slăbirea musculaturii planșeului pelvin. La bărbați, incontinența e asociată cel mai des cu afecțiunile prostatei sau apare după tratamentul chirurgical al cancerului de prostată, în special după prostatectomia radicală.
Incontinența urinară este un simptom, nu un diagnostic în sine. Stabilirea cauzei este esențială pentru alegerea tratamentului adecvat.
Dr. Alexandru Mihalache, medic primar urologie
Diagnosticul
Evaluarea pornește de la anamneză și examenul clinic. Un instrument util este calendarul micțional, în care pacientul notează câteva zile orele și volumele micțiunilor, episoadele de incontinență și lichidele consumate. Investigațiile uzuale sunt sumarul de urină și ecografia aparatului urinar, cu măsurarea reziduului postmicțional. În cazurile complexe pot fi necesare studiul urodinamic sau cistoscopia.
Opțiunile de tratament
Tratamentul este individualizat, iar prima etapă e întotdeauna conservatoare, cu corectarea factorilor de risc.
- Imperiozitate: reeducarea vezicii, micțiuni programate, mai puțină cafea, alcool și băuturi carbogazoase; apoi medicamente (antimuscarinice sau agoniști β3-adrenergici) și, la nevoie, terapii minim invazive — stimularea nervului tibial posterior sau toxina botulinică intravezical.
- Efort: exercițiile pentru planșeul pelvin sunt tratamentul de primă intenție; chirurgia intră în discuție în formele moderate sau severe ori după minimum trei luni de tratament conservator fără rezultat.
- Chirurgical: la femei, bandeleta suburetrală este standardul actual; la bărbații cu incontinență după prostatectomie, slingul masculin în formele ușoare–moderate și sfincterul urinar artificial în cele severe.
Prevenția și rușinea de a vorbi despre ea
Riscul poate fi redus prin greutate corporală normală, alimentație echilibrată, prevenirea constipației, renunțarea la fumat și exerciții regulate pentru planșeul pelvin. Multe persoane evită însă subiectul din jenă — iar prezentarea precoce la medic crește șansele unui tratament eficient și îmbunătățește semnificativ calitatea vieții.
Sursa: NewsEdge, 18 august 2026 — interviu cu dr. Alexandru Mihalache.
